”Când am pus bazele Filadelfia Turism împreună cu soțul meu, nu ne-am gândit că vom experimenta vreodată ceea ce astăzi trăim cu toții” (Lidia Sighiartău)



Dragi iubitori de călătorii, colegi, parteneri, 

În momentul în care am primit de la colegii din departamentul de marketing provocarea de a așterne câteva gânduri despre speranță, credință și optimism, m-am gândit că în primul rând mi-ar face mie bine să reflectez asupra acestor noțiuni, mai ales în aceste zile. Am prins și mai mult curaj în a scrie, când m-am gândit la voi, cei care veți avea răgazul să le citiți. Sigur că trebuia să fie un articol scurt, însă gândurile au prins viață și au continuat să se înșire, venind parcă de undeva, de deasupra mea. Nu le-am putut opri…😊. 

Când asupra omenirii se abat probleme greu de controlat, cum este criza coronavirusului, când asupra noastră și a celor dragi planează amenințarea unui pericol atât de mare, devine aproape obligatoriu să privim la noi, la societatea în care trăim și să ne gândim la valorile cu adevărat esențiale ale omenirii. 

 ”Când am pus bazele Filadelfia Turism împreună cu soțul meu, nu ne-am gândit că vom experimenta vreodată ceea ce astăzi trăim cu toții” 


În urmă cu ceva timp, când am pus bazele Filadelfia Turism împreună cu soțul meu, nu ne-am gândit că vom experimenta vreodată ceea ce astăzi trăim cu toții, indiferent de statutul pe care îl avem de proprietar, angajat, partener, coleg, client… 

Și totuși, iată că ceva atât de mic, precum acest virus, ne-a influențat viețile într-un mod radical, determinându-ne să conștientizăm cât de fragili suntem și cât de ușor se pot nărui sub ochii noștri toate lucrurile pe care ne bazăm, după care alergăm zi de zi.  

Chiar dacă nu ne plac vremurile de criză, tocmai ele sunt cele în care oamenii sunt dispuși să reconsidere adevăratele valori ale vieții. În vremuri de bunăstare și prosperitate, de multe ori, din cauza lipsei de timp, pierdem din vedere cele mai importante valori, cele care ne-au fost insuflate de părinții și bunicii noștri, valorile creștinismului. 

Suntem cetățenii unei țări creștine de peste 2000 de ani și acum, mai mult ca oricând, trebuie să ne întoarcem la esențe. În Sfintele Scripturi omul descoperă cele mai importante valori pe care le putem avea pe acest pământ: CREDINȚA, SPERANȚA ȘI DRAGOSTEA

 ”În asemenea momente ni se poate clătina credința, putem fi speriaţi de ceea ce se întâmplă în jurul nostru, putem fi speriați de informaţiile vehiculate în media” 


Trebuie să recunoaștem că în asemenea momente ni se poate clătina credința, putem fi speriaţi de ceea ce se întâmplă în jurul nostru, putem fi speriați de informaţiile vehiculate în media, ne putem îngrijora cu privire la un viitor nesigur, care ne-ar putea aduce pierderi personale, semnificative atât pentru noi, cât și pentru cei dragi. 

Totuși, oricare ar fi îndoielile care ne cuprind sufletul, oricâte ar fi motivele de îngrijorare, nimeni și nimic, nici măcar acest virus amenințător, nu trebuie să ne tulbure atât de tare încât să ne spulbere credinţa! 

În cele mai grele momente ale istoriei, adevărații creștini, chiar dacă au suferit pierderi, au putut merge înainte fiind motivați de aceste valori puternice. În criza generată de această pandemie, am observat câteva trăsături uimitor de asemănătoare cu cele relatate în Biblie, în Matei 14:22-33, unde ne este descris un tablou în care ucenicii sunt izolaţi pe o corăbioară în mijlocul unei furtuni teribile. 

O situație similară cu cea în care ne aflăm și noi, astăzi, stând acasă, izolați, încercând să scăpăm cu viață din furtuna coronavirusului. Ucenicii nu mai puteau naviga. Nu puteau coborî din corabie. Viața lor era în primejdie. La fel ca ei, nici noi nu putem merge liniștiţi afară și suntem forţaţi să așteptăm, lipsiţi de ajutor și îngrijoraţi, fără să știm cum și când se va încheia toată această criză. 

La fel ca ucenicii, suntem nevoiți să navigăm pe marea vieții, pentru a ieși din apele tulburi ale existenţei noastre și a traversa în siguranţă zonele ceţoase sau furtunoase. Marea, cu furtunile și calmul ei, cu valurile care vin și pleacă fără oprire, reprezintă o parabolă a realităţii existenţei noastre, a instabilităţii imprevizibile a sănătăţii noastre, a suișurilor și coborâșurilor noastre financiare, a conflictelor noastre personale. 

”Trăim zile în care cel mai bun lucru pe care îl putem face pentru a ne liniști inimile este să ne încredem în Dumnezeu și să aducem îngrijorările noastre în rugăciune către El” 


Acum avem de-a face cu acest coronavirus, altă dată trecem prin alte primejdii sau situații dificile. Unde căutăm sprijin? De la cine așteptăm ajutor? Unde au găsit ucenicii ajutor? Cine i-a scăpat din primejdie? Domnul Iisus a fost singurul care a putut liniști apele mării. De aceea, consider că este esențială repoziționarea încrederii noastre în Dumnezeu, reîntoarcerea noastră cu fața la Dumnezeu, El fiind singurul care poate să intervină să liniștească marea învolburată, neliniștea și îngrijorarea din inima noastră. 

În această situație tumultoasă, în care vedem că, orice strategii am dezvolta, virusul câștigă teren, cred că e momentul să-I permitem lui Dumnezeu să contribuie, chiar să ne conducă, rugându-L să intervină, înțelegând că strategiile noastre sunt limitate, dar ale lui Dumnezeu sunt infinite. Cred că acesta este pasul decisiv pe care trebuie să îl facem pentru a reuși să ieșim cu bine din această criză.

C. H. Spurgeon scria: „În loc să te îngrijorezi, transformă orice îngrijorare într-un obiect al rugăciunii. Taie cuvîntul îngrijorări și înlocuiește-l cu cuvântul rugăciune; când îngrijorările tale vor fi felurite, rugăciunile tale vor fi tot felurite.” 

Un alt mare om al rugăciunii, George Muller, spunea: „Începutul îngrijorării este sfârșitul credinței și începutul credinței este sfârșitul îngrijorării.” Trăim zile în care cel mai bun lucru pe care îl putem face pentru a ne liniști inimile este să ne încredem în Dumnezeu și să aducem îngrijorările noastre în rugăciune către El. 

 ”Este posibil să descoperim că ne-am îngrijorat și am alergat după o mulțime de lucruri care de fapt nu ne erau și nu ne sunt necesare” 


Vreau să vă dezvălui ceva☺. 

La un moment dat, m-au întrebat colegii „cum poți fi atât de calmă și liniștită, atât de încrezătoare în pofida acestor vremuri incerte”. 

Nu a trebuit să stau mult pe gânduri înainte să dau răspunsul. Mi-am dat seama că Cel care îmi oferă pacea și liniștea este Iehova Ire, care tradus înseamnă Dumnezeu va purta de grijă. Nu există pentru mine altă asigurare mai bună ca cea pe care mi-o dă Dumnezeu, prin promisiunile Lui.

Ce aș putea face eu, un biet muritor, pentru a adăuga ani în plus vieții mele, pentru a avea un viitor bun, prosper…? Tot ceea ce trebuie să fac este să mă încred în El și în promisiunea Lui, că-mi va purta de grijă în orice împrejurare. Să nu credeți, totuși, că nu mi se întâmplă să mai fiu cuprinsă uneori de îngrijorări, dar nu le las să se cuibărească în inima mea, ci le îndepărtez rugându-mă și încrezându-mă în Dumnezeu. Este o alegere personală, un act de voință care a devenit pentru mine o disciplină spirituală, care îmi aduce multă pace și bucurie! 

M-aș bucura să găsească fiecare dintre noi această pace!  

”Modul în care ne raportăm acum la ceea ce contează cu adevărat va face diferența mai târziu, după ce coronavirusul va fi o tristă amintire” 


Problema este că de multe ori ne îngrijorăm și ne pierdem pacea din cauza unor lucruri lipsite de o importanță reală. Fără îndoială că această criză ne oferă oportunitatea majoră de a ne regândi, proba și clarifica propriul sistem de valori, principii și credințe, identificând care sunt lucrurile cu adevărat importante. O astfel de situaţie ne poate ajuta să ne dăm seama care sunt pilonii esenţiali ai vieţii. 

Este posibil să descoperim că ne-am îngrijorat și am alergat după o mulțime de lucruri care de fapt nu ne erau și nu ne sunt necesare (deși așa păreau), iar pe de altă parte să descoperim că adevăratele comori nu constau în obiecte și alte lucruri de valoare, ci în relațiile armonioase cu cei din jur, cu copiii, cu soțul, cu soția, etc. 

Modul în care ne raportăm acum la ceea ce contează cu adevărat va face diferența mai târziu, după ce coronavirusul va fi o tristă amintire. Dacă vom avea atitudinea corectă, vom ieși nu doar biruitori din această criză, ci vom ieși mai umani, și, mai ales, mai iubitori de frumos, de viață, de oameni și de Dumnezeu. Nu văd altă soluție mai salvatoare pentru noi toți, decât întoarcerea la valorile de bază. 

 ”Acum când auzim vorbindu-se atât de mult despre moarte, să ne amintim că avem un Dumnezeu care a biruit moartea”  



Pentru că întreaga creștinătate urmează să comemoreze moartea și să sărbătorească învierea lui Isus, cu atât mai mult trebuie să privim cu credință și cu speranță la ziua de mâine, știind că ne punem încrederea nu într-un Dumnezeu oarecare, ci în Acela care atât de mult ne-a iubit încât a trimis pe Singurul Său Fiu să-Și dea viața pentru noi. Acum când auzim vorbindu-se atât de mult despre moarte, să ne amintim că avem un Dumnezeu care a biruit moartea!  

Poate nu vă pot invita acum într-un pelerinaj la Ierusalim, însă vă propun o călătorie în timp, cu oprire în grădina Ghetsimani. Locul în care Hristos a renunțat la viața Lui pentru a ne da nouă viață, nu o viață limitată la un număr de ani și zile, ci una de care sufletul nostru să se bucure veșnic! Odată ajunși la locul unde Domnul Isus a suferit pentru a ridica păcatele lumii, să ne cerem iertare și să credem din toată inima in promisiunile Lui.  

Dragi cititori, îmi doresc ca sărbătoarea Învierii Domnului Isus să vă umple viața cu pace și să aprindă în inimile voastre credința, speranța și dragostea! 

Hristos a inviat!

Lidia Sighiartău - Manager Turism 
Filadelfia Turism & Ruefa Escape Travel

SOURCE AND TAGS


Articole asemanatoare